Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei de la Sighetu Marmaţiei

Memorialul de la Sighetu Marmaţiei este fosta închisoare din perioada comunistă, care a deținut pe rând rolul de închisoare de drept comun, închisoare comunistă, dar şi închisoare mixtă.

Aceasta era, la momentul construirii sale (în anul 1897), una din cele mai moderne închisori ale timpului și va continua să funcționeze cu acest rol până la dezafectarea sa în anul 1977. Închisoarea de la Sighet a devenit penitenciar exclusiv politic începând cu noaptea de 5-6 Mai 1950 când 83 de demnitari și membrii ai elitei religioase a României au fost arestați în urma unei ample operațiuni desfășurată de Ministerul de Interne. Această funcție de închisoare politică o va deține până în anul 1955. În toată această perioadă la Sighet au fost încarcerați în jur de 200 de deținuți politici, mare parte din ei personalități de seamă ale României interbelice.  

Din cei 200 de deținuți politici de aici, o mare parte dintre ei au fost foști miniştri, guvernatori ai BNR, preşedinţi ai partidelor politice, istorici, episcopi atât greco cât şi romano-catolici, dar şi un preot ortodox (Emanuil Păsculescu Orlea – preot militar la Biserica Mihai Vodă din Bucureşti).

Operațiunea de arestare a acestora a fost făcută cu scopul lichidării elitelor vremurilor deoarece renumele şi prestigiul acestora erau periculoase pentru noul regim.

Cei care au supravieţuit închisorii de la Sighet spun că 3 elemente le defineau viaţa la închisoare: foamea, frigul şi izolarea.

În ceea ce priveşte media de vârstă a demnitarilor arestaţi la Sighet aceasta era de 70-80 de ani iar media de vârstă a elitei religioase era de 50-60 de ani. Închisoarea de la Sighet a mai fost denumită şi ”Colonia de muncă Dunărea”.

Demnitarii arestaţi la Sighet au fost marile personalităţi ce au avut un rol important în viaţa politică a României din perioada interbelică (1918-1945). Lista cu aceștia a fost întocmită la Ministerul de Interne de la Bucureşti, iar pe marginea acesteia s-a trecut menţiunea de a se găsi motive de internare (de trimitere în judecată), și cu toate că nu s-au găsit motive reale,  aceştia tot au fost arestaţi.

În ceea ce priveşte alegerea penitenciarului de la Sighet ca loc de încarcerare a elitei politice românești există 3 ipoteze:

– poziţia geografică, fiind aproape de Uniunea Sovietică, aceștia puteau oricând fi scoşi din ţară sau aduse întăriri;

– structurarea acestui penitenciar fiind făcută cu celule preponderent pentru o singură persoană, în acest fel fiind limitat riscul de revoltă din partea celorlalţi deţinuţi;

– Sighetu Marmației era un oraş izolat de marile aglomerări urbane, fapt ce îi oferea un risc mai mic  de a fi descoperită situaţia de acolo.

Printre marile personalităţi închise la penitenciarul din Sighet s-au enumerat nume importante precum:

  • Constantin Dinu Brătianu (n. 13 ianuarie 1866 – d. 20 august 1950);
  • Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873 – d. 5 februarie 1953);
  • Gheorghe Vasiliu (n. 24 februarie 1892 – d. 20 septembrie 1954);
  • Corneliu Coposu (n. 20 mai 1914 – d. 11 noiembrie 1995);
  • Ioan Mihail Racoviţă (n. 7 martie 1889 – d. 28 iunie 1954).

În închisoarea de la Sighetu Marmaţiei şi-au găsit sfârșitul unele din cele mai mari personalităţi ale vremii,  aceștia cedând atât din cauza presiunilor exercitate de torționarii închisorii, cât şi din cauza vârstei lor înaintate. Odată cu moartea lor sa produs o mare pierdere în ceea ce priveşte demnitatea şi integritatea poporului Român.

Text: Ipate Ioana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: